Incasso-ul documentar, ca modalitate de plată utilizată în relaţiile internaţionale este reglementată prin documentul intitulat ”Reguli uniforme pentru Incasso” cunoscut sub numele de Publicaţia 522 elaborata de Camera de Comerţ Internaţional de la Paris.Incasso-ul documentar constă în faptul că importatorul (cumparatorul) acceptă plata documentelor remise de catre exportator (vânzator) operatiune care se realizează prin băncile celor doi parteneri: Banca exportatorului la care acesta depune documentele de expeditie şi Banca importatorului care ţine contul acestuia.
Documentele vehiculate banci pot fi de doua feluri
1. Comerciale (factura, documente de transport, de proprietate etc.)
2. Financiare (cambii, bilete la ordin, cec-uri, chitante etc.)
In functie de documentele vehiculate se disting doua tipuri de incasso-uri:
1. Incasso simplu – este un ijncasso de documente fiananciare, neinsotide de cele comerciale.
2. Incasso documentar – este un incasso de documente comerciale insotite sau nu de documente financiare
Partile implicate
1. Ordonatorul sau Exportatorul este cel care iniţiază operaţiunea stabilind condiţiile de derulare a acesteia, întreaga operaţiune desfăşurându-se din ordinul sau pe riscurile şi răspunderea sa.
2. Cumparatorul sau Trasul, în cazul unui incasso documentar este destinatarul documentelor vehiculate caruia conform instrucţiunilor exportatorului, banca îi solicită să îndeplinească o anumită condiţie (plată sau acceptare) în schimbul eliberarii documentelor pe baza cărora va putea intra în posesia marfurilor
3. Banca remitentă sau banca exportatorului
4. Banca insarcinată cu încasarea care primeşte documentele cu dispoziţia de încasare de la banca remitentă având sarcina de a asigura prezentarea documentelor trasului şi de obţine încasarea.
Riscurile derularii plăţii din Incasso-ul documentar
a) Riscul întârzierii la plată, datorită faptului că circuitul documentelor nu are o durată precizată.
b) Riscul neplăţii.
c) Riscul diminuării încasarii putând îmbrăca urmatoarele forme:
- Scăderea valorii mărfii (deci şi a preţului ca urmare a deprecierii acesteia în perioada de întarziere)
- Efectuarea unor cheltuieli suplimentare în sarcina exportatorului pentru manipulare, depozitare şi protecţia mărfii.
- Plata de către exportator a unor dobanzi neluate în calculul de eficienţă a exportatorului atunci când finanţarea se face de către un terţ (o bancă) dacă momentul încasarii este întarziat.
- Riscul pierderii mărfii.
Modalităţi de diminuare a riscului
a) În faza întocmirii contractului riscul de neplată poate fi să existe prin includerea în contract a unor clauze acceptate de importator ce pot avea în vedere următoarele:
- Solicitarea unui avans la importator
- Stipularea în contract a plţii prin utilizarea cambiilor
- Solicitarea unei scrisori de garanţie bancară
b) În faza expedierii şi întocmirii documentelor spre a fi remise importatorului trebuie avut în vedere:
- Executarea cât mai corecta a contractelor din punst de vedere al cantităţii şi al calităţii mărfii precum şi a tuturor obligaţiilor contractuale pentru a nu da prilej importatorului de a a opri plata.
- Stoparea livrarii oricând există indicii de elemente ce ar putea duce la neplata sau la întarzierea plăţii mărfii.
- Întocmirea unor documente astfel încat să permită exportatorului controlul asupra mărfii până la destinaţie.
O altă modalitate de stopare a riscului de nepaltă este vinculaţia adică expedierea mărfurilor se face pe adresa unei bănci corespondente băncii exportatorului sau cel mai fregvent pe adresa unei case de expediţie sau depozit general. Mărfurile nu sunt eliberate importatorului până cand acesta nu face dovada efectuarii plăţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu