Lucrare de dizertatie - COMUNICAREA POLITICA

Proiectele de cercetare în domeniul comunicării politice au fost stimulate de studiile iniţiate de Walter Lippmann prin lucrarea publicată în 1922 ,,Public Opinion”[1] pornind de la premisa existenţei unui public capabil să se informeze şi a unei prese responsabile. Această traiectorie analitică a fost continuată în studiile grupului de la Universitatea Columbia-Lazarsfeld, Berelson şi Gaudet[2], fiind dezvoltată în teoria efectelor limitate, al cărei model a pus pe o linie funcţională interpretarea structurilor comunicării politice, mai ales, prin ignorarea rolului mass-media în influenţarea campaniilor şi a proceselor politice. Se poate spune că ştiinţa comunicării politice a apărut ca expresie a cercetărilor interdisciplinare ale anilor ’50 .Abia în anii ’70 au  început o serie de atacuri critice împotriva acestei perspective, ţinându-se cont de dezvoltarea şi extinderea tehnicilor audio-vizuale în comunicarea politica, iniţiate de Blumer şi McQuail.

CONSIDERATII ALE COMUNICARII POLITICE

Observând si analizând marile transformãri din evolutia omenirii, numite de cãtre Alvin Toffler cele “trei valuri” – primul fiind revolutia agricolã, desfãsuratã în urmã cu zece mii de ani, al doilea val fiind revolutia industrialã sau perioada “cosului-de-fum” care aducea mari schimburi tehnologice si sociale începând pe la jumãtatea anilor 1950, iar al treilea val fiind perioada “noilor culmi de comandã” moment în care principala resursã este informatia – vom întelege necesitatea si importanta aparitiei si dezvoltãrii unor meserii, specializãri, domenii de activitate.